Raportarea publică pentru fiecare țară în parte (CbCR), implementată în România

În vederea asigurării echității fiscale, această raportare are scopul de a permite publicului să evalueze măsura în care grupurile multinaționale se angajează să se asigure că profiturile sunt plătite acolo unde este generată o valoare economică reală.

Pentru a reduce evaziunea fiscală și pentru a spori transparența fiscală, raportarea publică CbCR obligă atât grupurile multinaționale cu sediul central din UE, cât și din afara UE, cu cifra de afaceri anuală consolidată mai mare de 750 milioane de euro în ultimele două exerciții financiare consecutive, să raporteze public informațiile privind impozitul pe profit.

Deși noua raportare publică împărtășește o perspectivă tehnică similară cu actuala raportare nepublică, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/881, cererea diverselor părți interesate de transparență poate duce la apariția unor provocări de natură diferită pentru grupurile multinaționale.

Având în vedere interesul din ce în ce mai mare referitor la corectitudinea și evaziunea fiscală, acest tip de raportare publică propusă va deveni cu siguranță o prioritate pe agenda de responsabilitate socială a grupurilor multinaționale.

Momentul introducerii raportării publice CbCR pentru sectorul public coincide cu un climat economic volatil, marcat de incertitudine, de întreruperi ale lanțului de aprovizionare și de o presiune tot mai mare asupra guvernelor pentru a crește veniturile impozabile.

În acest context, publicul se așteaptă ca grupurile multinaționale să respecte factorii de mediu, sociali și de guvernanță (ESG).

Ar trebui să se analizeze cu atenție dacă informațiile tehnice fiscale, care urmează să fie incluse în raportarea publică CbCR, trebuie să fie mai întâi analizate din perspectiva relațiilor publice și a comunicării, deoarece astfel de informații pot fi interpretate greșit de către public, având în vedere așteptările privind guvernanța socială a companiilor.

România este prima țară din UE care a transpus în legislația națională, începând cu 1 septembrie 2022, prevederile Directivei (UE) 2021/2101 privind raportarea publică pentru fiecare țară în parte, prin Ordinul nr. 2048.

Particularitatea implementării de către România a acestei directive constă în faptul că legiuitorii români au optat pentru o intrare în vigoare mai rapidă a normelor, respectiv începând cu 1 ianuarie 2023. În acest moment, alte state membre ale UE au pus în aplicare sau au avut în vedere să pună în aplicare obligațiile raportării începând cu 21 iunie 2024.

În condițiile în care niciun alt stat membru al UE nu va adopta, de asemenea, data de 1 ianuarie 2023 ca un prim exercițiu financiar de raportare, acest decalaj de timp înseamnă faptul că, în domeniul de aplicare, grupurile multinaționale care își desfășoară activitatea în România vor trebui să publice datele CbCR pentru prima dată înaintea:

• societății-mamă finale sau a altor filiale;
• altor concurenți din industrie care nu își desfășoară activitatea în România, ci în alte state membre ale UE.

Obligația de a publica datele CbCR pe website-ul filialelor mijlocii sau mari din România până la sfârșitul datei de 31 decembrie 2024, pentru exercițiile financiare calendaristice de raportare, cu unu-doi ani înainte de a fi necesară pentru societatea-mamă finală și celelalte filiale ale grupului, trebuie luată în considerare de grupurile multinaționale cu prezență în România.

Vor exista cazuri în care concurenții care nu au operațiuni în România, dar care se află în alt stat membru UE, vor publica informațiile CbCR cu unu-doi  ani mai târziu decât grupurile multinaționale similare care operează în România. Se pune întrebarea dacă se poate lua în considerare un dezavantaj concurențial la nivelul grupurilor multinaționale care operează în România.

Având în vedere cele de mai sus, este recomandabil ca grupurile multinaționale care operează filiale în România să evalueze cu atenție implicațiile potențiale ale acestei noi legislații.