Plătitor de TVA - Informații esențiale pentru antreprenorii mici și mijlocii

Data publicării: 26 august 2022

Una dintre aceste dificultăți este legată de taxa pe valoarea adăugată (TVA), care este o formă de impozitare indirectă și care necesită o atenție deosebită pentru a nu apărea situații neplăcute. Legislația statului român permite în această privință antreprenorilor să poată alege în anumite condiții dacă optează pentru înscrierea ca plătitor sau ca neplătitor de TVA. Ambele ipostaze oferă avantaje și dezavantaje, fiecare businessman trebuind să cântărească atent pentru a reuși să facă alegerea potrivită. 

În articolul de mai jos vei afla ce obligații sunt impuse antreprenorilor în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, care este procedura de trecere de la firme neplătitoare la plătitoare de TVA, precum și care sunt avantajele și dezavantajele celor două ipostaze. De asemenea, vei putea descoperi câteva informații utile cu privire la plata TVA-ului la încasare. 

Cuprins:

1. Plătitorul de TVA - Informații generale

1.1. Ce este TVA-ul? 

1.2. Când se face trecerea de la firmele neplătitoare la cele plătitoare de TVA?

1.3. Procedura de trecere de la neplătitor la plătitor de TVA

2. Avantaje și dezavantaje pentru firmele plătitoare și neplătitoare de TVA

2.1. Avantajele și dezavantajele firmelor plătitoare de TVA

2.2. Avantajele și dezavantajele firmelor neplătitoare de TVA

3. Ce este plata TVA la încasare?

1. Plătitorul de TVA - Informații generale

Orice activitate economică desfășurată în România este supusă plății unor taxe și impozite către statul român, bani ce vor fi utilizați pentru diferite servicii pe care statul le pune la dispoziția cetățenilor. Hățișul legislativ trebuie să fie înțeles de către toți participanții la viața economică pentru a putea să fie luate deciziile corecte și pentru plata la timp a taxelor. Un impact important este legat de taxa pe valoarea adăugată, care reprezintă un procent important din încasările oricărei firme. 

1.1. Ce este TVA-ul? 

Taxa pe valoarea adăugată, cunoscută în limbajul economic sub forma acronimului TVA, este un tip de impozitare pe care consumatorul final al unui bun sau serviciu îl plătește către stat. În România acest tip de impozit a fost introdus în anul 1992, când s-a stabilit ca la prețul bunului sau serviciului să se adauge un impozit calculat ca 18% din valoarea sa totală. 

De-a lungul timpului, procentul a cunoscut modificări, atât în direcția creșterii acestuia, ajungând în 2015 la un impresionant 24%, cât și în direcția scăderii acestuia. În prezent, în România se aplică 3 cote de TVA diferite în funcție de bunul și serviciul pe care-l impozitează. 

• Cota de 19% este cota standard ce se aplică la bunurile și serviciile obișnuite;
• Cota de 9% este rezervată impozitării bunurilor și serviciilor din sectorul hotelier și din cel de restaurant și catering (această cotă nu se aplică și vânzării băuturilor alcoolice, în afară de berea la draft). Tot cu 9% se impozitează și livrările medicamentelor pentru uz uman și veterinar, a protezelor și produselor ortopedice, a apei potabile și pentru irigații și a alimentelor destinate consumului uman sau animalier;
• Cota de 5% este aplicabilă în cazul comercializării cărților, ziarelor, revistelor și manualelor școlare, a locuințelor sociale, a locuințelor cu suprafața utilă maximă de 120 de metri pătrați și pentru accesul la muzee, cinematografe și la alte destinații turistice și culturale. 

TVA-ul, fiind o taxă pe care doar utilizatorul final o plătește, este calculat în așa fel încât afacerile implicate în lanț să nu îl plătească încă o dată. Din acest motiv, a fost introdus principiul deducerii TVA-ului. Această procedură a fost utilizată pentru a evita plata dublă a TVA-ului pentru același bun sau serviciu. 

Dacă o firmă din acest lanț plătește TVA-ul, are posibilitatea de a recupera banii prin deducerea TVA-ului. Legislația în această privință este destul de complexă, statul român încercând să evite evaziunea fiscală. Antreprenorii, mai ales cei mici și mijlocii, aflați la început de drum, se lovesc de dificultatea calculării corecte a plăților și deducerii TVA-ului. Specialiștii recomandă ca în cazul lor să se apeleze la firme specializate, care să calculeze acest tip de impozite indirecte pentru a nu apărea situații ilegale sau care să ducă la pierderea profitului în mod inutil. 

Există unele împrejurări în care nu doar firmele, ci și persoanele fizice și PFA-urile trebuie să plătească TVA. Cea mai des întâlnită situație este cea în care o astfel de persoană face în decurs de un an mai mult de două vânzări de bunuri imobile și prețul acestora depășește pragul de 300.000 de lei. 

1.2. Când se face trecerea de la firmele neplătitoare la cele plătitoare de TVA?

În momentul înființării unei firme mici sau mijlocii, antreprenorii au posibilitatea de a opta, din punct de vedere al TVA-ului, să-și plaseze afacerea fie în regim de scutire ca societate neplătitoare de TVA, fie ca societate plătitoare de TVA. Limita dintre cele două categorii a fost stabilită prin articolul 310, alineatul 1, al Codului Fiscal la 300000 de lei. Mai exact, firmele care într-un an fiscal au un plafon de venituri sub această sumă menționată pot opta pentru una dintre cele două situații, în funcție de propriile interese, iar dacă este depășită această sumă, atunci sunt obligate să se înregistreze ca plătitor de TVA. 

O firmă poate să treacă de la regimul de neplătitor TVA la plătitor TVA în trei situații:

• La înființarea firmei se poate face opțiunea pentru trecerea directă la plata TVA fără a conta cifra de afaceri (este o opțiune preferată de foarte mulți, pentru că este o procedură simplă și rapidă);
• După înființarea firmei, în timpul activității obișnuite se poate opta pentru trecerea la plătitor de TVA, chiar dacă nu este atins plafonul de 300000 de lei ca cifră de afaceri într-un an fiscal;
• În momentul în care cifra de afaceri depășește plafonul de 300.000 de lei sau de 88.500 euro este obligatorie trecerea la categoria plătitorilor de TVA. 

1.3. Procedura de trecere de la neplătitor la plătitor de TVA

Prevederile legale precizează cu claritate care este procedura ce trebuie să fie urmărită pentru trecerea de la firmele neplătitoare la cele plătitoare de TVA. Această procedură se diferențiază în funcție de momentul în care se alege trecerea, fiind mai simplă la momentul înregistrării firmei și mai complexă ulterior. Dacă se optează pentru a deveni plătitor de TVA la înființarea firmei, operațiunea se desfășoară cu ușurință, prin depunerea unor acte la direcțiile județene ale ANAF. 

În practică administratorii firmelor sau asociații care dețin minim 25% din capitalul social al unei firme trebuie să completeze un formular special, numit Declarația de mențiuni 010, și o declarație pe propria răspundere. După înaintarea actelor ANAF emite o decizie de înregistrare în aceeași zi, iar înregistrarea propriu-zisă se face în 15 zile. Pentru siguranță, există posibilitatea consultării prin verificarea bazelor de date publice. 

Firmele care devin plătitoare de TVA la momentul atingerii plafonului obligatoriu trebuie să treacă printr-o procedură mai complexă. Numărul actelor solicitate de ANAf este mai mare. La momentul depășirii acestui plafon, în termen de maxim 10 zile începând cu luna calendaristică următoare, administratorii firmelor trebuie să depună la ANAF următoarele documente:

• Declarația 010;
• Declarația pe propria răspundere din care rezultă unde își desfășoară societatea activitățile (sediu social, sedii secundare sau în afară);
• Copie după cartea de identitate a administratorului;
• Copie după certificatul de înregistrare la ONRC;
• Balanța analitică de la începutul anului și până în luna depășirii plafonului.

În cazul în care se face trecerea la categoria plătitoare de TVA, administratorii trebuie să întreprindă și alte activități, ca de exemplu să-și anunțe partenerii de afaceri că vor emite facturi ce cuprind TVA-ul, să facă setări la casa de marcat pentru ca pe bon să apară și categoria de TVA și să se asigure că serviciul de contabilitate calculează cu corectitudine TVA-ul de plată sau de recuperat. Pentru atingerea acestui deziderat, firmele vor depune 3 tipuri de declarații fiscale suplimentare: 

• Declarația 300 ce stabilește lunar sau trimestrial, în funcție de opțiune, decontul de TVA;
• Declarația 390 cu privire la tranzacțiile intracomunitare (dacă acestea există);
• Declarația 394 cu privire la tranzacțiile desfășurate pe teritoriul României.

2. Avantaje și dezavantaje pentru firmele plătitoare și neplătitoare de TVA

În ceea ce privește plata sau neplata TVA există opțiunea pentru firmele cu cifră de afacere mai mică de 300000 de lei pe an să opteze pentru una dintre cele două situații. Ambele variante au avantaje și dezavantaje ce trebuie să fie cunoscute pentru a se lua decizia corectă, în funcție de profilul afacerii și de intențiile antreprenorului. Diferențele dintre cele două opțiuni trebuie să fie cântărite cu grijă pentru a se lua decizia corectă.

2.1. Avantajele și dezavantajele firmelor plătitoare de TVA

Firmele plătitoare de TVA au principalul avantaj de a recupera o parte din cheltuieli prin deducerea TVA-ului. Statul va returna diferența dintre sumele plătite ca taxă pe valoare adăugată și sumele deduse. Importante sunt și achizițiile de bunuri intracomunitare, ce pot fi făcute fără existența vreunui plafon maximal. În special firmele care fac afaceri cu parteneri din alte țări ale UE ar trebui să treacă la categoria plătitorilor de TVA. 

Dezavantajele firmelor din această categorie sunt legate de birocrația în plus (cele trei declarații ce trebuie depuse la ANAF), contabilitatea mai stufoasă și trecerea prin eventualele controale de la ANAF. În plus, produsele și serviciile vândute vor avea o valoare mai mare din cauza adăugării procentului de 5, 9 sau 19% ce va merge în conturile statului.

2.2. Avantajele și dezavantajele firmelor neplătitoare de TVA

Firmele neplătitoare de TVA au unele avantaje vizibile, utile, în special, în cazul în care antreprenorii sunt începători și nu cunosc toate secretele fiscalității în România. Printre acestea se numără:

• Birocrația redusă prin neexistența obligativității declarării sumelor încasate ca TVA;
• Profitul companiei poate fi mai mare prin reducerea costurilor cu serviciile de contabilitate și prin lipsa obligațiilor de plată a TVA-ului către stat;
• Deciziile de afaceri pot fi luate mai ușor prin calcularea mai facilă a cifrei de afaceri, nemaifiind nevoie să se scadă procentul TVA (este considerat un avantaj având în vedere că există trei cote diferite de TVA, ceea ce complică eventualele calcule);
• Neplata TVA este un avantaj competițional, prețurile cerute putând fi mai mici decât ale altor afaceri asemănătoare, deoarece pot fi reduse cu valoarea TVA-ului;
• Se scapă de stresul unor eventuale controale ale ANAF-ului în ceea ce privește TVA. 

Există și unele dezavantaje în această situație. De exemplu, unii parteneri de afacere vor evita colaborările pentru că nu își mai vor putea deduce TVA-ul. Un alt neajuns este legat de achizițiile de bunuri intracomunitare, ce nu pot depăși limita de 10000 euro pe achiziție, în caz contrar, fiind necesară o etapă birocratică suplimentară, prin depunerea unui formular la ANAF.

3. Ce este plata TVA la încasare?

În anumite cazuri administratorii afacerilor pot opta pentru plata TVA la încasare. Acest lucru înseamnă că plătirea și deducerea procentului de bani datorat statului se amână până la data la care partenerii de afaceri realizează plata. Situația este benefică pentru firmele ce activează în anumite domenii, unde încasarea contravalorii facturilor se face la termene mari, de luni sau chiar ani de zile. 

În această situație administratorii pot aplica sistemul doar dacă cifra de afaceri din anul calendaristic precedent nu a depășit plafonul limită de 2.250.000 lei. Dacă acest plafon este depășit, nu poate să se aleagă opțiunea plății TVA la încasare. Există și alte categorii de persoane juridice care nu sunt eligibile în aplicarea acestui sistem. Aici este vorba, în primul rând, despre acele persoane juridice care nu au domiciliul stabil în România, și, în al doilea rând, despre cele care nu fac parte dintr-un grup fiscal unic. 

Procedura pentru alegerea acestei opțiuni începe prin calcularea nedepășirii plafonului de 2.250.000 lei. Pentru a se determina această cifră de afaceri se vor avea în vedere toate încasările, indiferent dacă sunt scutite de TVA sau dacă sunt realizate prin prestări de servicii și bunuri în străinătate. Aplicarea sistemului de plată de TVA la încasare se face prin depunerea unei declarații între 1 și 25 a fiecărei luni. Pentru a ieși din acest sistem se va depune la ANAF o notificare, ieșirea propriu-zisă realizându-se în prima zi a lunii următoare în care a fost depusă notificarea. 

În concluzie, antreprenorii au obligația legală și morală de a cunoaște prevederile cu privire la plata sau neplata TVA-ului pentru luarea celor mai bune decizii de afaceri, dar și pentru respectarea îndatoririlor fiscale față de instituțiile statului român.