Amortizarea fiscală versus amortizarea contabilă - Informații utile pentru antreprenori

Data publicării: 7 februarie 2023

În cazul în care ar apărea inadvertențe identificate în urma unor controale ale agențiilor fiscale ale statului pot fi aplicate penalizări usturătoare, care pot chiar să afecteze în mod decisiv buna funcționare a activității economice. Printre elementele importante legate de contabilitate și fiscalitate se numără și fenomenul amortizării, prin intermediul căruia pot fi fracționate cheltuielile generate de achiziționarea unor active fixe pe o perioadă mai lungă. 

În articolul de mai jos vei afla ce este amortizarea fiscală și contabilă, care sunt principalele diferențe legate de aplicarea acestor două elemente și vei descoperi care sunt metodele de calcul aplicabile în vederea stabilirii cu exactitate a amortizării fiscale și contabile a activelor. 

Cuprins:

1. Amortizare fiscală și amortizare contabilă

1.1. Ce este amortizarea fiscală - definiție

1.2. Ce este amortizarea contabilă

2. Amortizare fiscală versus amortizare contabilă - Diferențe aplicabile în practică

2.1. Metode de amortizare fiscală și contabilă

2.2. Durata de amortizare fiscală și contabilă

2.3. Valoarea de intrare în registru a amortizării fiscale și contabile

3. Metode de calcul aplicabile pentru amortizarea fiscală și contabilă

1. Amortizare fiscală și amortizare contabilă

Achiziționarea sau modernizarea unor active fixe este, de foarte multe ori, o necesitate în numeroase tipuri de business, pentru că prin intermediul acestor activități se adaugă plus valoare companiei, se mărește capacitatea de producție și se elimină pericolul uzurii fizice și morale a unor echipamente esențiale pentru buna desfășurare a acestora. 

Acest demers trebuie să fie însoțit întotdeauna și de întocmirea unor acte contabile, care să evidențieze cu claritate nivelul cheltuielilor și destinația acestora, cât și a unor documente fiscale, prin intermediul cărora agențiile statului român să stabilească în mod corect nivelul taxelor și impozitelor pe care compania le datorează. 

Cele două categorii de documente formează un demers cunoscut sub numele de amortizare, care poate fi definit ca o modalitate de împărțire a costurilor pe o perioadă mai lungă și ca o variantă corectă prin care se pot deduce sumele utilizate pentru investiții cu scopul de a reduce veniturile impozabile ale companiei. 

1.1. Ce este amortizarea fiscală - definiție

În momentul în care o companie face investiții pentru achiziționarea sau producerea unor active imobilizate poate fi realizat un demers prin care banii folosiți în acest sens pot fi deduși, obținându-se în acest fel o scutire a taxelor pe profit. Aceste active sunt cunoscute sub numele de mijloace fixe amortizabile. În categoria acestor tipuri de mijloace nu intră orice tip de investiție, legile statului român indicând cu precizie care sunt categoriile de investiții ce pot fi deduse în acest fel:

• Investițiile pentru cumpărarea sau producerea unor mijloace fixe (există și posibilitatea ca acestea să fie doar închiriate, luate în concesiune sau chiar în locație de gestiune);
• Investițiile pentru mijloace fixe încă nefinalizate, care nu au trecut prin înregistrarea ca imobilizare corporală;
• Banii folosiți pentru modernizarea ulterioară a unor mijloace fixe;
• În cazul în care se urmărește extragerea unor bogății ale subsolului, cheltuielile pentru decopertări pot fi considerate ca amortizabile fiscal;
• Amenajarea unor terenuri cu destinație diversă;
• Bani utilizați pentru punerea la punct a unor procese educative de tip profesional și tehnic.

Antreprenorii trebuie să știe că există și unele tipuri de investiții și de cheltuieli care nu pot fi amortizate în acest mod. Un exemplu în acest sens este reprezentat de investițiile pentru achiziția unor terenuri, deoarece acestea nu au o durată fixă de folosire. Alte cheltuieli sunt cele prin care se cumpără locuințe de protocol, vase de croazieră, opere de artă și alte mijloace fixe, care nu se degradează în timp, ca de exemplu lacurile, bălțile și iazurile. 

1.2. Ce este amortizarea contabilă

Ordinul Ministerului Finanțelor Publice numărul 1802 / 2014 definește amortizarea contabilă ca o metodă prin care valoarea amortizabilă a unui mijloc fix imobilizat poate fi împărțită pe durata de viață estimată a respectivului mijloc. Practic, prin intermediul acestui tip de amortizare există posibilitatea înregistrării în documentele contabile a reducerii normale a valorii mijlocului fix în decursul utilizării lui. Mai exact, se consideră că, în urma utilizării unui mijloc fix, acesta își pierde din valoare, iar pentru a fi înregistrată valoarea sa justă nu poate fi trecută cea de la momentul achiziției, ci una care să reflecte realitatea. 

În vederea unei amortizări corecte, ordinul Ministerului Finanțelor prevede că este necesară luarea unor precauții:

• Stabilirea duratei de amortizare trebuie să țină cont de uzura fizică și morală a mijlocului fix. Acesta poate fi utilizat în mod eficient o durată limitată de timp, ajungându-se la un moment dat ca reparațiile necesare să aibă o valoare mai mare decât a efectului economic al folosirii activului (în acest caz nu mai merită ca activul să fie întrebuințat, ci înlocuit cu unul nou, mai performant);
• Mijloacele fixe sunt amortizabile doar dacă îndeplinesc niște condiții prevăzute în legislația economică;
• Calculul amortizării debutează la începutul lunii ulterioare achiziționării respectivului mijloc fix;
• Amortizarea contabilă încetează în momentul în care durata de viață economică a activului este depășită, iar valoarea lui a fost recuperată în totalitate;
• Pentru aplicarea corectă a calculului amortizării se va ține cont de valoarea de intrare a activelor și de valoarea reevaluată a imobilizării.  

2. Amortizare fiscală versus amortizare contabilă - Diferențe aplicabile în practică

Antreprenorii, indiferent de experiența pe care o au și de nivelul business-ului pe care îl manageriază, ar trebui să aibă un minimum de cunoștințe contabile și fiscale pentru a putea lua deciziile cele mai corecte, care să favorizeze succesul economic. Aceștia trebuie să cunoască diferențele dintre cele două tipuri de amortizări pentru a nu apărea confuzii în aplicarea lor și pentru a se evita producerea unor nereguli ce ar putea fi penalizate de instituțiile fiscale ale statului român. 

2.1. Metode de amortizare fiscală și contabilă

În ceea ce privește metodele ce pot fi utilizate în amortizarea fiscală și contabilă, reglementările economice fac diferențierea între metodele care pot fi aplicate în cazul amortizării fiscale și cele pentru amortizarea contabilă. Astfel, amortizarea fiscală poate fi realizată fie prin aplicarea metodei accelerate, fie a celei degresive. În schimb, în cazul amortizării contabile, metoda recomandată este cea liniară, care oferă cele mai bune rezultate și surprinde în mod corect aspectul.

2.2. Durata de amortizare fiscală și contabilă

Durata de amortizare este diferită în cazul amortizării contabile față de cea fiscală. De exemplu, în cazul primei categorii se ia în calcul durata de viață economică, adică aceea în care activul, prin folosirea lui, aduce beneficii. Pentru stabilirea corectă a acestei durate nu există o impunere oficială, ci se are în vedere experiența anterioară, care a arătat cât timp un anumit activ poate fi folosit eficient sau se realizează anumite expertize tehnice, ce arată în mod precis și științific dacă activul mai poate fi întrebuințat sau trebuie să se renunțe la el. 

În cazul amortizării fiscale, durata de timp este stabilită în mod oficial prin intermediul unui document cunoscut sub numele de ”catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe”. Acest document a fost elaborat de către instituțiile statului român prin realizarea unei liste de mijloace fixe cărora li s-a atribuit o durată de folosire reprezentată printr-un minimum și un maximum de ani. Antreprenorii pot alege din acest interval ce durată de amortizare fiscală utilizează pentru respectivul activ. 

În ceea ce privește durata amortizării fiscale, aceasta trebuie să fie trecută în registrul de amortizare fiscală, pe baza căruia se calculează impozitul pe profit. Documentul trebuie să fie întocmit cu precizie, pentru că este unul de evidență externă, putând fi consultat de către instituțiile statului în momentul în care există vreo suspiciune de intenție de fraudă.

2.3. Valoarea de intrare în registru a amortizării fiscale și contabile

În întocmirea registrului de amortizare fiscală și contabilă se va ține cont de faptul că în cazul amortizării contabile a mijlocului fix nu este prevăzută vreo valoare minimă, în acest sens putând fi trecute chiar și investițiile de câteva sute de lei, pe când în momentul în care se realizează un registru de amortizare fiscală, există o reglementare care stipulează o valoare minimă de intrare a activului este de 2500 de lei, conform Hotărârii de Guvern numărul 276 din 2013 (în viitorul apropiat se preconizează ca acest prag să crească până la 5000 de lei pentru a se ține cont de actualizarea indicelui prețurilor de consum). Așadar, dacă investiția necesară achiziționării unui activ nu atinge limita minimă, aceasta nu poate fi considerată ca fiind amortizabilă. 

3. Metode de calcul aplicabile pentru amortizarea fiscală și contabilă

În ceea ce privește metodele de calcul ce pot fi aplicate pentru amortizarea fiscală și contabilă, pot fi utilizate diferite tipuri care au avantaje și dezavantaje și care sunt alese, în special, în funcție de tipul de mijloc fix amortizabil. De multe ori, calculele sunt destul de complexe, iar eventualele greșeli pot fi unele costisitoare și, din acest motiv, este recomandată aplicarea unei atenții maxime sau externalizarea serviciului de contabilitate prin apelarea la firme specializate în consultanță contabilă, dar și în alte domenii utile antreprenorilor. 

Cele trei tipuri de calcule ce pot fi aplicate conform Codului fiscal sunt amortizarea liniară, ce se utilizează în mod obligatoriu când este vorba despre investițiile pentru realizarea unor construcții, amortizarea liniară, degresivă sau accelerată pentru echipamentele tehnologice și amortizarea liniară și degresivă pentru celelalte categorii de mijloace fixe amortizabile. 

Amortizarea liniară poate fi aplicată atât ca metodă fiscală, cât și ca metodă contabilă. Este cel mai des întâlnită în practică, deoarece este ușor de aplicat, formula matematică fiind una simplă. Mai exact, valoarea activului este împărțită la întreaga durată de viață utilă, obținându-se astfel un număr de sume egale, ce se deduc anual până la recuperarea totală a investițiilor. În acest caz valoarea activului este cea stabilită în momentul intrării mijlocului fix în patrimoniul contribuabilului. 

Amortizarea accelerată se deosebește de cea liniară prin faptul că deducerile rezultate nu sunt reprezentate de sume egale repartizate pe anii de utilizare a mijlocului. În schimb, deducerile sunt superioare în primii ani, acestea fiind din ce în ce mai mici către sfârșitul de viață al activului. Metoda poate fi aplicată stabilindu-se, însă, că procentul maxim amortizabil în primul an nu trebuie să treacă de nivelul de 50% din valoarea fiscalului. De asemenea, se stabilește ca ceea ce rămâne de amortizat, după trecerea primului an, să se calculeze împărțindu-se valoarea rămasă de amortizat la numărul de ani de utilizare a activului. 

Amortizarea degresivă pornește de la ideea că un mijloc fix își pierde din valoare în fiecare an de folosire. Deducerea, atât cea contabilă, cât și cea fiscală, va fi calculată ținându-se cont de valoarea de intrare din fiecare an. În primul an amortizarea este calculată în funcție de valoarea de achiziție a mijlocului fix. În anii următori procentul de amortizare este același, dar se aplică doar la valoarea rămasă neamortizată. Ciclul se repetă până la sfârșitul duratei de viață economică. 

Pentru stabilirea corectă a coeficientului de amortizare se va ține cont de durata de utilizare normală a activului. În acest sens, Codul Fiscal prevede trei împrejurări:

• În cazul în care mijlocul fix are o durată normală de utilizare situată în intervalul 2 - 5 ani, se va folosi coeficientul de amortizare de 1,5;
• Dacă mijlocul fix va fi activ în intervalul de timp de 6 - 10 ani, se va aplica un coeficient de amortizare de 2;
• Atunci când mijlocul fix are o durată economică de folosire mai mare de 10 ani, se va aplica un coeficient de calcul de 2,5.

În concluzie, existența unor informații de bază despre amortizarea fiscală și amortizarea contabilă reprezintă o obligativitate pentru fiecare antreprenor, pentru că prin aplicarea corectă a celor două elemente pot fi obținute avantaje însemnate, ce pot asigura succesul economic. 

*Acest material a fost pregătit doar în scop informativ și nu are rolul de a oferi consultanță fiscală, juridică sau contabilă. Rcomandăm să vă sfătuiți cu echipa de consultanți fiscali, juridici și contabili înainte de a lua orice decizie cu privire la subiectele menționate în acest articol.